Un arădean care locuit o perioadă în Norvegia urmează să facă puşcărie din cauză că luptă să-şi ducă acasă fiul de 11 ani, încredinţat de autorităţile norvegiene mamei. Asta, după ce, povesteşte bărbatul, a obţinut o hotărâre definitivă în România, conform căreia i-a fost încredinţată custodia copilului.
Dan Grigore Tudor susţine că totul a început în 2006, când împreună cu soţia sa de atunci, a decis să plece la muncă în străinătate. Cei doi au găsit oferte în Norvegia, însă doar femeia a fost acceptată. „Ea a plecat pe 5 decembrie 2006. A urmat cele trei luni de acomodare și integrare, bani nu a prea primit. Urma ca la 1 martie să mă instalez și eu acolo. Nu a fost nici 1 martie, nici aprilie… Am simţit că s-a întâmplat ceva. În mai am plecat și când am ajuns am aflat că ea avea o legătură cu cineva de acolo. Divorţul s-a pronunţat undeva în octombrie. Ea a declarat că fiul nostru va rămâne la mine, pentru că nu este în stare să-l întrețină. Șentința a rămas definitivă și irevocabilă”, susţine Dan Tudor. Conform celor stabilite de judecătorii români, femeia avea dreptul să ia copilul câte o săptămână în vacanţele de primăvară, de vară şi de iarnă. „În 27 noiembrie 2007 am plecat împreună cu copilul în Norvegia. M-am stabilit acolo, mi-am căutat loc de muncă, l-am dat la școală, însă ea nu mi-a dat pensie alimentară. Copilul a început să urmeze în martie 2008 cursurile şcolare de acolo. Totul a descurs binișor până în ianuarie 2009, când ea a deschis o acțiune de reîncredințare a copilului aici, în România. M-am prezentat aici, dar ea şi-a retras acţiunea la prima înfățișare. În septembrie 2009 am fost chemat la o mediere, în fața unui judecător din Norvegia. M-am prezentat, dar nu am fost de acord cu termenii. Ea cerea ca băiatul să locuiască o săptămână la mine, una la ea, cu toate că între noi era o distanţă mare şi nu putea merge la aceeaşi şcoală. Am spus că nu e bine pentru copil, că îl dezorientează total și am cerut ca sentința din Norvegia să respecte decizia din România. Nu a acceptat. Mi s-a impus un program destul de haotic pentru copil. Ea îl lua vinerea de la școală și îl ducea lunea dimineața. Urma ca lunea după amiază să-l iau eu până joia următoare”, susţine arădeanul. A urmat o nouă audiere, când judecătoarea a decis să încredinţeze copilul mamei. Nefiind de acord cu acest lucru, bărbatul a declarat în faţa magistratului că se întoarce în România. „Cu aroganţă, judecătoarea m-a întrebat ce voi mânca dacă mă întorc în România. I-am răspuns că România nu e Somalia. La rândul său, judecătoarea a susţinut că din punctul ei de vedere România este la fel ca și Somalia”, a continuat bărbatul. Acesta mai spune că în urma unor discuţii în contradictoriu cu judecătoarea, aceasta s-ar fi antepronunţat, drept pentru care a solicitat ca aceasta să nu se mai ocupe de dosar. „La insistențele translatorului, m-am întors înapoi în sală și mi s-a prezentat un document în limba norvegiană, care mi-a fost tradus verbal, nu în scris, în care se spunea că până la 1 februarie, copilul va rămâne o săptămână la mine, o săptămână la ea, având domiciliul stabil la mine, iar după 1 februarie, domiciliul copilului ar fi urmat să fie la ea, dar va locui tot aşa, o săptămână la mine şi o săptămână la ea. Eu am plecat atunci din Norvegia, întorcându-mă acasă în România”, susţine Tudor.
Condamnat pentru că îşi vrea fiul
Când s-a întors în Norvegia, a fost reţinut, fiind acuzat de răpire, după o reclamaţie depusă de soţia sa, din care rezulta că ar fi răpit copilul pe 18 decembrie, cu toate că a plecat în România pe 13 decembrie. „În ianuarie 2010 m-am întors să iau situaţia şcolară a copilului. L-am radiat din evidenţa şcolară din Norvegia, scoţându-l de sub jurisdicţia lor. Pe 16 ianuarie, s-a dat o sentinţă de aceeaşi judecătoare, prin care am pierdut copilul. Nu am fost anunţat de ea, iar pe 18 am fost reţinut timp de 25 de ore, fiind acuzat de răpire de minori. Am demonstrat că nu am răpit copilul şi mi s-a dat o hârtie în acest sens. După ce am fost eliberat, am plecat în România”, mai povesteşte bărbatul. Între timp, arădeanul a apelat la serviciile unui avocat, pentru a ataca sentinţa în urma căreia a pierdut copilul. Avocatul nu a făcut niciun demers în acest sens, astfel că sentinţa a rămas definitivă. Întorcându-se în Norvegia pentru o operaţie, a fost săltat din nou de Poliţie, pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti. „Nu am ştiut că hotărârea prin care am pierdut copilul a rămas definitivă. Am fost reţinut 24 de zile, astfel încât nu am putut să duc copilul pentru a-l încredinţa soţiei. A venit însă ea în România, pentru a-l lua. Când a ajuns cu el în Norvegia, am fost eliberat. Am fost însă judecat pentru că nu am respectat acea hotărâre judecătorească, dată fără a se ţine cont de documente şi am fost condamnat la un an de închisoare. Am atacat sentinţa la înalta Curte de Casație din Norvegia, de unde aștept un răspuns. Am fost însă chemat să mă prezint pe 13 septembrie, la un penintenciar din Norvegia, pentru a-mi executa pedeapsa. Nu mă voi duce fără un răspuns de la Înalta Curte. De asemenea, vreau să mă adresez şi celor de la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului”, a încheiat arădeanul.
mai mult :
Norvegia ne ia copiii: un arădean va merge la puşcărie din cauză că …
