Acesta este editorialul scris de mine in noul numar al revistei „Oglinda Strazii” (trad. norvegiana „Gatespeilet”). Revista dedicata unor ample analize cu privire la persecutia (mai nou ascunsa) impotriva romiilor. Revista vinduta cu mare bucurie si respect de catre romii de origine romana aflati in Norvegia.
Titlurile scrise pe prima pagina
1. Amplu documentar si analiza:
94% dintre Romii din Romania nu cunosc sau nu detin Cardul European de Asigurari de Sanatate
2. Consiliul Europei denunta amploarea rasismului impotriva romiilor in
Romania
3. «Cuvinte de furie» la adresa Guvernului din Romania, adresate de
Ministrul Suedez al Afacerilor Europene.
4. Raport SUA: Romania are mari probleme cu Coruptia guvernamentala, Abuzurile si Discriminarea sistematică impotriva romiilor, un fenomen foarte larg raspandit.
Societatea înlănţuită (…)
De prin anul 2012, pe teritoriul Norvegiei sunt active, altele mai puţin active, un număr de 5 organizaţii non- profit (nonguvernamentale, cum se mai spune) pe care le-am clădit personal împreună cu toţi cei care sunt acum conducătorii acestora. Organizaţii precum: Gate Nytt, Folk er Folk, Romfolk, Gata, şi mai nou, Gatespeilet. Toate își concentrează eforturile asupra etnicilor romi de origine română. Insă organizarea şi viaţa acestor organizaţii depind foarte mult de vânzarea de reviste şi mici donaţii făcute de filantropi din cadrul societăţii norvegiene.
Prin urmare avem de-a face cu 5 organizaţii, și deci, 5 reviste de stradă.
Am observat din ce în ce mai mult pasivitatea a unor organizaţii care nu înţeleg de ce se mai autointitulează într-un mod care denotă că ei ar fi cei în măsură să ajute romii.
Toată activitatea lor se poate rezuma la o singură problemă: publicarea unei singure reviste de stradă din care scot bani, spun aceștia. Parcursul acestora arată că principiile cu care au fost înfiinţate nu mai sunt cele pe care le practică, din motive ştiute doar de conducătorii lor.
Pe unele dintre acestea le-am criticat pentru gestionarea banilor, fapt care nu a făcut decât să le orbească în legătură cu valorile şi principiile de bună funcţionare şi implicarea în viaţa romilor.
Încă de începutul acestui an nu m-a mai interesat ce fac aceste organizaţii care au ajuns să lenevească şi asta cred că s-a petrecut din cauza traiului bun sau din cauza faptului că nu ştiu ce rol îşi asumă în societate. Cea mai mare aşteptare a mea (conform ideii conferite de mine) a fost să văd o reacţie fermă şi convingătoare în lupta cu România, care poartă cea mai mare vină vis-a-vis de romii care sunt forţaţi să părăsească România în împrejurări necunoscute societăţii norvegiene. Motivele sunt ascunse şi diplomatice, însă datoria noastră (a societăţii civile din care facem parte) este să relevăm tacticile şoviniste şi rasiste cu care operează sistemul guvernamental din România. În mare parte, vina aparţine şi guvernului norvegian care nu se implică în colaborarea cu aceste organizaţii. Aţi mai auzit auzit voi de vreo reacţie din partea vreunei organizaţii politice din Norvegia care să critice Guvernul Român cu privire la situaţia romilor sau a corupţiei din această ţară? Probabil că, pe zi ce trece,aceste organizații se complac în ideea explicației simple şi parşive din partea Guvernului Român care spune că “Romii nu sunt doar o problemă a ţării din care fac parte şi că, în fapt, sunt o problemă a întregii Europe”. Convingerea acestor organizaţii politice norvegiene (obosite) stă şi în faptul că însăşi Comisia Europeană este mai puțin implicată în combaterea corupţiei şi a şovinismului care domină instituţiile guvernamentale din România, dar şi în faptul că tot ei, politicienii norvegieni, au constatat din partea societăţii civile şi a reprezentanţilor din mass-media romană, o slăbiciune şi complicitate a acestora în a ascunde situaţia romilor. Un exemplu în acest sens a fost cazul în care o televiziune din România a venit să relateze despre faptul că romii îşi fac nevoile în păduriile din Norvegia şi că fac ţara (de origine) de ruşine, când, de fapt, romii auveau propriile probleme de invocat despre România.
Personal, realizez de ce guvernul norvegian este foarte reticent şi nu vrea să reacţioneze ferm împotriva României, însă problema este greu de explicat într-un spațiu atât de restrâns. Ca să menționez doar un punct de plecare, este vorba de o “complicitate în tăcere” care în timp poate deveni periculoasă pentru societate norvegiană (…) aşa cum s-a dovedit în timp că România a continuat prin instrumente nenorocite, ştiute numai de guvernanţii acestei ţări, care au ascuns cu „profesionalism” situaţia romilor încă de la căderea comunismului și până azi. Priviţi și luați exemplu. Până când să ţinem ascuns situaţia etnicilor romi? Eu sunt mulţumit până în acest moment – ca apărător individual al drepturilor politice ale romilor – să pot vorbi liber de aici din Norvegia (în comparaţie cu România unde aş fi pus în închisoare) şi să vă dovedesc, mai ales vouă, cititorilor mei, că amploarea corupţiei şi rasismului se poate observa la toate nivelele instituţionale în România. Ai ce învăța și împrumuta de la Guvernul Român pentru ca mai apoi să implementezi acţiuni de persecutarea a romilor prin prisma legilor societăţii, doar pentru faptul că în final România are dreptate în ceea ce priveşte romii care sunt o povară a societăţii şi sunt greu de integrat.
De fiecare dată «cineva» uită intenționat, bineînţeles, să menţioneze că există şi lideri şi intelectuali romi foarte remarcaţi care pot veni în sprijinul societăţii din care fac parte, mai ales în ceea ce priveşte reprezentarea la nivelul deciziilor politice.
Există un blocaj la nivelul instituţiilor statului care stă ascuns şi este foarte pervers, în care miile de personalităţi marcante din rândul romilor se confruntă şi astăzi cu lupta împotriva şovinismului şi a rasismului extremist a demersurilor birocratice ale guvernelor naţionale din Europa.
La sfârşitul verii, acestui an, am plecat definitiv din organizaţia Gata, pe care de altfel am si întemeiat-o. Însă motivele pentru care am plecat sunt mai mult subiective. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o cei care continuă “doar să povestească şi fără să fie cu fapte” este că nu sunt interesaţi de valorile şi cultura din care fac parte. Acest lucru se poate datora și faptului că persecuţia şi asimilarea forţată efectuată de regimurile politice din România, dar şi faptului că interesele personale nu au nimic în comun lcu valorile societăţii norvegiene la un moment dat. Cele de mai sus îmi îngreunează (ca mentor) puterea de a duce la bun sfârşit planurile. Din pacate, tocmai cei cu care te asociezi te vor face să sesizezi în timp că aşteptările tale nu sunt cele dorite cu ei,
Îmi este dificil să lămuresc toate aceste aspect personale în aceste pagini, însă experienţa şi curajul nu mă părăsesc, chiar dacă încă nu am un statut de drept civil (documente personale) și aştept încă cu nerăbdare statutul de azilant (care se judecă deja în faţa instanţei din Oslo) pentru totdeauna. Am nevoie de un statut de drept, iar din acel moment voi fi stabil din punct de vedere al evoluţiei profesionale în raport cu etnia din care fac parte.
Pentru toate acestea am întemeiat o nou revistă şi o nouă organizaţie non-profit cu alţi oameni influenţi şi lideri romi pentru a promova in continuare proiectele care au ca scop sprijinul oferit romilor. Menționez că am rămas în relații bune cu foștii mei colaboratori și nu există sentimente de dușmănie între noi. Nu mă consider o persoană ranchiunoasă însă nu pot permite să deviem de la scopul general: bătălia pentru o viaţă mai bună şi o îmbunatăţirea imaginii romilor.
În acest număr al revistei de faţă (primul număr) am abordat subiecte foarte importante şi de actualitate în contextul analizei politice a situaţiei romilor, în raport cu problemele pe care “le provoacă intenţionat Guvernul Român; Continuând în tăcere şi la nesfârşit persecutarea romilor cu instrumente invizibile aşa-zis democratice.
O parte dintre sceptici mă vor critica spunând că pe alocuri exagerez, dar în cele ce urmează, veți putea citi sau sau analiza că cele scrise abordeaza problema în sprijinul relatărilor continue a acelor publicaţii scrise din Norvegia cu privire la situaţia romilor din România.
Dacă s-ar găsi acele spirite activiste şi scriitori şi jurnalişti investigatori, am avea de-a face cu descoperiri groaznice (care stau ascunse de zecii de ani) în spatele tuturor problemelor pe care le întâmpină populaţia romă.
Vorbim aici de o arie care începe cu problemele civile până la cele politice, cum de altfel au și menționat unii guvernanţi curajoşi, precum ministrului Suedez al Afacerilor Europene sau comisarul European al Drepturilor Omului, care constată politicile parşive ale guvernului român faţă de romi. La fel, şi Raportul de Stat pe probleme care țin de Drepturilor Omului din SUA pe anul 2013 vorbeşte deschis despre amploarea rasismului împotriva romilor la nivelul întregii societăţi româneşti. O descoperire macabră și importantă este problema sănătății în rândul romilor, unde analiza amplă a articolului cu privire la 98 % dintre romii din România (mai ales cei care călătoresc în afara ţării) arată că nu deţin un card european de asigurări de sănătate în cazuri de riscuri majore. Cum se poate vedea în paginile din acest număr al revistei de faţă, politicile abordate de Guvernul Român continuă să mimeze democraţia, însă putem vedea cu ușurință că este vorba exact despre ceea ce susține pe un ton furios Ministrul Suedez al Afacerilor Europene despre România. Unde se regăseşte presiunea Guvernului Norvegian cu privire la situaţia romilor în România?
Vă doresc lectură plăcută!
1. Amplu documentar si analiza:
94% dintre Romii din Romania nu cunosc sau nu detin Cardul European de Asigurari de Sanatate
2. Consiliul Europei denunta amploarea rasismului impotriva romiilor in
Romania
3. «Cuvinte de furie» la adresa Guvernului din Romania, adresate de
Ministrul Suedez al Afacerilor Europene.
4. Raport SUA: Romania are mari probleme cu Coruptia guvernamentala, Abuzurile si Discriminarea sistematică impotriva romiilor, un fenomen foarte larg raspandit.
Societatea înlănţuită (…)
De prin anul 2012, pe teritoriul Norvegiei sunt active, altele mai puţin active, un număr de 5 organizaţii non- profit (nonguvernamentale, cum se mai spune) pe care le-am clădit personal împreună cu toţi cei care sunt acum conducătorii acestora. Organizaţii precum: Gate Nytt, Folk er Folk, Romfolk, Gata, şi mai nou, Gatespeilet. Toate își concentrează eforturile asupra etnicilor romi de origine română. Insă organizarea şi viaţa acestor organizaţii depind foarte mult de vânzarea de reviste şi mici donaţii făcute de filantropi din cadrul societăţii norvegiene.
Prin urmare avem de-a face cu 5 organizaţii, și deci, 5 reviste de stradă.
Am observat din ce în ce mai mult pasivitatea a unor organizaţii care nu înţeleg de ce se mai autointitulează într-un mod care denotă că ei ar fi cei în măsură să ajute romii.
Toată activitatea lor se poate rezuma la o singură problemă: publicarea unei singure reviste de stradă din care scot bani, spun aceștia. Parcursul acestora arată că principiile cu care au fost înfiinţate nu mai sunt cele pe care le practică, din motive ştiute doar de conducătorii lor.
Pe unele dintre acestea le-am criticat pentru gestionarea banilor, fapt care nu a făcut decât să le orbească în legătură cu valorile şi principiile de bună funcţionare şi implicarea în viaţa romilor.
Încă de începutul acestui an nu m-a mai interesat ce fac aceste organizaţii care au ajuns să lenevească şi asta cred că s-a petrecut din cauza traiului bun sau din cauza faptului că nu ştiu ce rol îşi asumă în societate. Cea mai mare aşteptare a mea (conform ideii conferite de mine) a fost să văd o reacţie fermă şi convingătoare în lupta cu România, care poartă cea mai mare vină vis-a-vis de romii care sunt forţaţi să părăsească România în împrejurări necunoscute societăţii norvegiene. Motivele sunt ascunse şi diplomatice, însă datoria noastră (a societăţii civile din care facem parte) este să relevăm tacticile şoviniste şi rasiste cu care operează sistemul guvernamental din România. În mare parte, vina aparţine şi guvernului norvegian care nu se implică în colaborarea cu aceste organizaţii. Aţi mai auzit auzit voi de vreo reacţie din partea vreunei organizaţii politice din Norvegia care să critice Guvernul Român cu privire la situaţia romilor sau a corupţiei din această ţară? Probabil că, pe zi ce trece,aceste organizații se complac în ideea explicației simple şi parşive din partea Guvernului Român care spune că “Romii nu sunt doar o problemă a ţării din care fac parte şi că, în fapt, sunt o problemă a întregii Europe”. Convingerea acestor organizaţii politice norvegiene (obosite) stă şi în faptul că însăşi Comisia Europeană este mai puțin implicată în combaterea corupţiei şi a şovinismului care domină instituţiile guvernamentale din România, dar şi în faptul că tot ei, politicienii norvegieni, au constatat din partea societăţii civile şi a reprezentanţilor din mass-media romană, o slăbiciune şi complicitate a acestora în a ascunde situaţia romilor. Un exemplu în acest sens a fost cazul în care o televiziune din România a venit să relateze despre faptul că romii îşi fac nevoile în păduriile din Norvegia şi că fac ţara (de origine) de ruşine, când, de fapt, romii auveau propriile probleme de invocat despre România.
Personal, realizez de ce guvernul norvegian este foarte reticent şi nu vrea să reacţioneze ferm împotriva României, însă problema este greu de explicat într-un spațiu atât de restrâns. Ca să menționez doar un punct de plecare, este vorba de o “complicitate în tăcere” care în timp poate deveni periculoasă pentru societate norvegiană (…) aşa cum s-a dovedit în timp că România a continuat prin instrumente nenorocite, ştiute numai de guvernanţii acestei ţări, care au ascuns cu „profesionalism” situaţia romilor încă de la căderea comunismului și până azi. Priviţi și luați exemplu. Până când să ţinem ascuns situaţia etnicilor romi? Eu sunt mulţumit până în acest moment – ca apărător individual al drepturilor politice ale romilor – să pot vorbi liber de aici din Norvegia (în comparaţie cu România unde aş fi pus în închisoare) şi să vă dovedesc, mai ales vouă, cititorilor mei, că amploarea corupţiei şi rasismului se poate observa la toate nivelele instituţionale în România. Ai ce învăța și împrumuta de la Guvernul Român pentru ca mai apoi să implementezi acţiuni de persecutarea a romilor prin prisma legilor societăţii, doar pentru faptul că în final România are dreptate în ceea ce priveşte romii care sunt o povară a societăţii şi sunt greu de integrat.
De fiecare dată «cineva» uită intenționat, bineînţeles, să menţioneze că există şi lideri şi intelectuali romi foarte remarcaţi care pot veni în sprijinul societăţii din care fac parte, mai ales în ceea ce priveşte reprezentarea la nivelul deciziilor politice.
Există un blocaj la nivelul instituţiilor statului care stă ascuns şi este foarte pervers, în care miile de personalităţi marcante din rândul romilor se confruntă şi astăzi cu lupta împotriva şovinismului şi a rasismului extremist a demersurilor birocratice ale guvernelor naţionale din Europa.
La sfârşitul verii, acestui an, am plecat definitiv din organizaţia Gata, pe care de altfel am si întemeiat-o. Însă motivele pentru care am plecat sunt mai mult subiective. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o cei care continuă “doar să povestească şi fără să fie cu fapte” este că nu sunt interesaţi de valorile şi cultura din care fac parte. Acest lucru se poate datora și faptului că persecuţia şi asimilarea forţată efectuată de regimurile politice din România, dar şi faptului că interesele personale nu au nimic în comun lcu valorile societăţii norvegiene la un moment dat. Cele de mai sus îmi îngreunează (ca mentor) puterea de a duce la bun sfârşit planurile. Din pacate, tocmai cei cu care te asociezi te vor face să sesizezi în timp că aşteptările tale nu sunt cele dorite cu ei,
Îmi este dificil să lămuresc toate aceste aspect personale în aceste pagini, însă experienţa şi curajul nu mă părăsesc, chiar dacă încă nu am un statut de drept civil (documente personale) și aştept încă cu nerăbdare statutul de azilant (care se judecă deja în faţa instanţei din Oslo) pentru totdeauna. Am nevoie de un statut de drept, iar din acel moment voi fi stabil din punct de vedere al evoluţiei profesionale în raport cu etnia din care fac parte.
Pentru toate acestea am întemeiat o nou revistă şi o nouă organizaţie non-profit cu alţi oameni influenţi şi lideri romi pentru a promova in continuare proiectele care au ca scop sprijinul oferit romilor. Menționez că am rămas în relații bune cu foștii mei colaboratori și nu există sentimente de dușmănie între noi. Nu mă consider o persoană ranchiunoasă însă nu pot permite să deviem de la scopul general: bătălia pentru o viaţă mai bună şi o îmbunatăţirea imaginii romilor.
În acest număr al revistei de faţă (primul număr) am abordat subiecte foarte importante şi de actualitate în contextul analizei politice a situaţiei romilor, în raport cu problemele pe care “le provoacă intenţionat Guvernul Român; Continuând în tăcere şi la nesfârşit persecutarea romilor cu instrumente invizibile aşa-zis democratice.
O parte dintre sceptici mă vor critica spunând că pe alocuri exagerez, dar în cele ce urmează, veți putea citi sau sau analiza că cele scrise abordeaza problema în sprijinul relatărilor continue a acelor publicaţii scrise din Norvegia cu privire la situaţia romilor din România.
Dacă s-ar găsi acele spirite activiste şi scriitori şi jurnalişti investigatori, am avea de-a face cu descoperiri groaznice (care stau ascunse de zecii de ani) în spatele tuturor problemelor pe care le întâmpină populaţia romă.
Vorbim aici de o arie care începe cu problemele civile până la cele politice, cum de altfel au și menționat unii guvernanţi curajoşi, precum ministrului Suedez al Afacerilor Europene sau comisarul European al Drepturilor Omului, care constată politicile parşive ale guvernului român faţă de romi. La fel, şi Raportul de Stat pe probleme care țin de Drepturilor Omului din SUA pe anul 2013 vorbeşte deschis despre amploarea rasismului împotriva romilor la nivelul întregii societăţi româneşti. O descoperire macabră și importantă este problema sănătății în rândul romilor, unde analiza amplă a articolului cu privire la 98 % dintre romii din România (mai ales cei care călătoresc în afara ţării) arată că nu deţin un card european de asigurări de sănătate în cazuri de riscuri majore. Cum se poate vedea în paginile din acest număr al revistei de faţă, politicile abordate de Guvernul Român continuă să mimeze democraţia, însă putem vedea cu ușurință că este vorba exact despre ceea ce susține pe un ton furios Ministrul Suedez al Afacerilor Europene despre România. Unde se regăseşte presiunea Guvernului Norvegian cu privire la situaţia romilor în România?
Vă doresc lectură plăcută!
Nicolae Stoica
