» Petrolul si gazele naturale din Marea Nordului ii permit regatului Norvegiei sa ramana in afara Uniunii Europene, desi este o tara Schengen si face parte din piata interna UE. Aderarea la UE este un subiect tabu pentru clasa politica, fiind numita si "clauza de sinucidere" pentru alianta de guvernare. Al doilea mare furnizor de petrol si gaze al Europei dupa Rusia, Norvegia pastreaza relatii bune si cu vecinul din Est, dezvoltand impreuna campul de gaze naturale Shtokman din Marea Barents.
Pentru politicienii norvegieni, aderarea la UE este un nonsubiect. Conform "clauzei de sinucidere", daca unul dintre partidele aflate la guvernare ar aduce in discutie aceasta tema, coalitia de centru-stanga s-ar rupe imediat. De unde aceasta fobie, chiar daca Norvegia este un stat Schengen si face parte din piata interna a UE?
"Norvegienii au un simt puternic al independentei, iar UE este un concept inacceptabil pentru noi", spune Heming Olaussen, liderul miscarii transpartinice "Nei til EU" ("Nu Uniunii Europene"). Mandru ca organizatia sa a reusit sa "castige doua referendumuri", prin "nu"-ul exprimat de norvegieni in 1972 si in 1994 cu privire la aderarea Norvegiei la UE, Olaussen considera ca deficitul de democratie, coruptia si birocratia de la Bruxelles nu pot aduce nimic bun tarii sale.
Deja prin Acordul privind Spatiul Economic European (EEA) Norvegia face parte din piata interna UE, adoptand majoritatea directivelor europene ce se aplica statelor membre. "Directiva privind libera circulatie a serviciilor in UE va fi piatra de incercare a actualei guvernari. Noi consideram ca nu trebuie sa implementam aceasta directiva, care ne-ar distruge piata serviciilor cu firmele din est care ar practica preturi de dumping", spune Olaussen, care e de parere ca Norvegia ar trebui sa faca uz de dreptul sau de veto privind aceasta directiva si sa iasa complet din EEA. "Putem face afaceri si comert cu UE, dar sa nu ne spuna Bruxelles-ul ce sa facem la noi in tara", conchide euroscepticul.
Suveranitatea, la mare pret
Parerea liderului "Nei til EU" este impartasita de majoritatea pescarilor norvegieni, care nu doresc cote de pescuit impuse de la Bruxelles, si a sindicatelor. "Este si o chestiune de mentalitate, norvegienii nu doresc sa-si piarda suveranitatea pe care au castigat-o cu abia 100 de ani in urma", explica ambasadorul UE la Oslo, suedezul Percy Westerlund. Oficialul european recunoaste ca perspectiva aderarii Norvegiei la UE este una "mai degraba indepartata". Cei 400 de ani de dominatie daneza si apoi Uniunea cu Suedia (1814-1905), in care politica externa era dictata de la Stockholm, i-au facut pe norvegieni sa fie foarte circumspecti la orice cedare de suveranitate. Iar o data cu descoperirea rezervelor de petrol din Marea Nordului, in anii ’60, Norvegia nu mai avea nici o motivatie economica de a deveni stat membru.
Cu toate acestea, integrarea Norvegiei in UE este mai mare decat in cazul Marii Britanii, considera parlamentarul laburist Svein Roald Hansen, lider al Miscarii Europene in Norvegia. "Nefiind stat membru, nu avem nici o influenta asupra deciziilor ce se iau la Bruxelles, dar trebuie sa aplicam toate directivele. E un deficit de democratie aici, care ar putea fi inlaturat daca am fi stat membru", spune Hansen, inversand argumentul euroscepticilor. Frustrant este pentru Norvegia si procesul decizional din NATO. Membra NATO inca de la infiintarea organizatiei, in 1949, Norvegia constata ca "de multe ori, deciziile au fost luate deja la intalnirile UE", spune Hansen.
Recunoscand limitele organizatiei sale, ce numara 6.000 membri fata de cei 26.000 ai "Nu Uniunii Europene", Hansen spera ca o eventuala aderare a Islandei sa reaprinda dezbaterea europeana in Norvegia….
articol complet la RomaniaLibera
