Știm cu toții că Ambasadorul României la Oslo, domnul Daniel Ioniță își încheie în curând misiunea diplomatică. Aș dori cu acest prilej să-mi exprim câteva gânduri aici, în acest spațiu virtual și să sper că voi, prietenii mei, le veți citi. Aș vrea să-l descriu pe Excelența Sa în câteva cuvinte, întâi ca ambasador dar și ca om.
(foto : Aurora Kanbar „Farul maritim Dyna Fyr din fiordul Oslo a fost construit in 1874. Lumina farului furnizata de lampile cu seu, uleiuri vegetale sau ulei de peste trebuia intretinuta permanent zi si noapte si de aceea locuinta paznicului farului trebuia sa se afle in imediata apropiere. In cazul farului Dyna, locuinta paznicului si farul au fost construite pe o insula care, din cauza cetii si a intunericului prelungit din iarna nordica, era putin vizibila si prezenta un oarecare pericol pentru navigatie. Din 1994 cladirea locuintei paznicului a fost transformata in restaurant si astazi poate fi inchiriata publicului pentru organizarea de aranjamente festive.” )
Ca ambasador în Norvegia în perioada imediată aderării României la Uniunea Europeană nu ai o muncă ușoară. Așa cum ne povestește dânsul în scrisoarea de rămas bun a avut de depășit unele dificultăți.Una dintre acestea a fost problematica romilor cerșetori. O alta a fost presa norvegiană care a prezentat știri care mai de care mai confuze și o a treia a fost opinia publică pe care ca ambasador ai obligația s-o informezi corect. Ambasadorul României nu a ezitat în a-și îndeplini sarcinile.
A scris redacțiilor celor mai importante publicații, a dat interviuri, a inițiat în 2012 un program de colaborare cu țările interesate pentru reducerea discrepanțelor sociale în integrarea minorității romilor. Atenția acordată acestui subiect a ridicat enorm prestigiul României în Norvegia.
Pentru că prin ambasadorul nostru care nu a negat, nu a diminuat și nici nu a încercat să ignore această situație deosebit de senzitivă, am dovedit că suntem nu numai o națiune care ne pasă de lumea înconjurătoare dar vrem și încercăm să ne soluționăm cum putem mai bine problemele. Pentru acest gest de onestitate și demnitate, eu personal, domnule ambasador vă mulțumesc! Apoi cu același prilej și tot datorită eforturilor aceluiași ambasador a început să se clarifice pentru presa norvegiană faptul că romii sunt cetățeni români dar totodată o minoritate etnică și elementele culturale ale celor două populații sunt extrem de diferite. Opinia publică, sub bagheta presei desigur, începe să devină confortabilă cu acest adevăr. În sfârșit. Și pentru acest lucru vă mulțumim, domnule ambasador!
Acum câteva cuvinte despre omul Daniel Ioniță. Anul trecut m-am oferit să particip la organizarea unor mici activități legate de tradițiile, obiceiurile, cultura română. Pregătind aceste evenimente am avut ocazia să stau de vorbă mai pe larg cu Ambasadorul României. Temele au variat și discuțiile au fost câteodată destul de lungi. Dar întotdeauna au fost o încântare.
Un om de cultură, cu experiență vastă de viață, cu o dăruire profesională impresionantă. Cu generozitate, cu amabilitate, cu dăruire a întâmpinat orice inițiativă care a avut drept scop întâlnirea românilor sau desfășurarea activităților culturale românești. A avut întotdeauna cele mai bune intenții și a prioritat interesele României înainte de orice altceva. Și înainte de a încheia trebuie să spun că îl admir pentru deosebita căldură cu care îi întâmpină și sprijină pe cei tineri, ei sunt după părerea mea, cei care vor modela viitorul.
Pentru toate acestea vă mulțumesc și vă doresc să fiți mereu așa cum v-am cunoscut eu, Domnule Ambasador!
Aurora Kanbar
sursa :
